Sfaturi pentru o căsnicie de vis în citate, maxime și aforisme

„Sfatul meu este să te căsătoreşti. Dacă vei avea o nevastă bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filozof.” (Socrate) 

Căsnicia este o instituție în care poate intra oricine, dar nu fiecare cuplu o va duce pînă la capăt cu dragostea, armonia și înțelegerea de la început. A păstra o căsnicie fericită, sau a o păstra în general, este o muncă grea pentru ambii soți, căci fiecare trebuie să mai poată lăsa de la sine și să mai intre în coarne celuilalt, măcar din cînd în cînd. 

Am adunat un pumn de sfaturi de la Balzac, Pitagora, Socrate, Mohamed și alte personalități remarcante; sfaturi utile atît celor deja legați prin jurămintele căsătoriei, cît și celor care au de gînd să facă acest pas important. Aceste sfaturi sunt exprimate prin aforisme, maxime, proverbe, citate și replici, și m-am gîndit să le împărtășesc cu voi, îndemnîndu-vă să le recitiți din cînd în cînd, și să controlați, dacă nu cumva, odată cu trcerea timpului, ați uitat de vreo unul. 

Nu subestima viclenia falșilor prieteni! Pentru a fi sigură că viitoarea ta căsnicie nu va fi în pericol, începe prin a-ți alege prietenii. Asigură-te că va găsi limbă comună cu jumătatea ta, dar și că poți avea deplină încredere în acesta. Mai pe scurt: asigură-te că prietena ta nu merită să i se aducă la cunoștință sfatul lui Valeriu Butulescu: 

„A unsprezecea poruncă: să nu poftești soțul aproapei tale!”

Nu te căsători cu ochii închiși! Căsnicia e ceea ce îți va schimba, negreșit, cursul vieții. Numărul momentelor fericite din viața ta de la căsătorie înainte depinde de alegerea pe care ai făcu-o: Te-ai gîndit bine pe cine alegi? Pentru ca să nu o dai în bară atunci cînd va fi prea tîrziu, asigură-te că faci alegerea în mod corect:  

• „Alege-ți nevasta; nu o cumpăra.” (Pitagora) 
• „Caută nevastă să-ţi placă ţie, nu altora.” (proverb românesc) 
• „Dacă îţi iei nevastă, nu te căsători doar cu sexul ei.” (Pitagora) 
• „Dacă-ţi doreşti o soţie îngrijită, alege-o într-o zi de sâmbătă.” (Benjamin Franklin) 
• „Alege-ți o soție bună mai curând după ureche decât din ochi.” (Thomas Fuller)  
• „Dacă îţi place de fundul unei femei, ce sens are să te căsătoreşti cu restul?” (Woody Allen) 
• „Căsătoria trebuie făcută din dragoste; a te însura cu o femeie numai pentru că e draguţă este ca şi cînd ţi-ai cumpăra din tîrg un lucru inutil numai pentru că e frumos.” (Anton Cehov) 
• „Căsătoria trebuie să se facă între cei de-o seamă.” (Cleobulus) 
• „Înainte de a te căsători cu o persoană, ar trebui să o pui să folosească un calculator cu o conexiune de internet foarte lentă pentru a vedea cine este cu adevărat.” (Will Ferrell) 
• „Nu te căsători cu cineva cu care crezi că o să poţi trăi. Căsătoreşte-te cu cineva fără care nu poţi trăi.” (James C. Dobson) 
• „Nu te căsători cu un bărbat care declară cinic că nu pricepe arta. Poate ascunde vicii îngrozitoare.” (George Călinescu) 
• „Orice tineri care se căsătoresc, el şi ea, ar trebui să intre în căsătorie cu credinţa că din toată omenirea, numai urmaşii lor sunt destinaţi să ducă mai departe viaţa pe pămînt.” (Lucian Blaga) 
• „Nu trebuie să alegi ca soţie decât femeia pe care ai alege-o ca prieten, dacă ar fi bărbat.” (Joseph Joubert) 
• „Ţine ochii bine deschişi înainte de căsătorie şi pe jumătate închişi după aceea.” (Benjamin Franklin)

Nu te mai gîndi la dorințele tale, visele tale, nevoile tale! Acum sunteți doi, și tot ce mai contează sunt nevoile, visele și dorințele voastre. Uită de tine, căci nu mai exiști decît în alianță cu jumătatea ta! 

• „Nu poţi fi fericit într-o căsnicie până când nu îţi intentezi un divorţ de tine însuţi. O căsătorie fericită presupune o anumită moarte a sinelui.” (Jerry McCant) 
• „Vrei să dureze mulţi ani căsătoria? Învaţă să te separi de tine însuţi.” (Hasier Agirre)

Nu subestima importanța și frumusețea sexului sănătos. Bucurați-vă de acesta împreună, demonstrînd altruism, sinceritate și pasiune! 

• „Soţia, pentru nimic în lume, nu trebuie să renunţe la a fi amanta soţului său.” (Doina Ioneţ) 
• „Dăruieşte-i soţului tău plăcere sexuală de calitate. El va aprecia aceasta mai mult decât o supă de calitate.” (M. Litvak) 
• „Femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa.” (Părintele Iosif Vatopedinul) 
• „Frumuseţea conjugală este curăţirea procreaţiei... aceasta este menirea căsătoriei.” (Sfântul Augustin) 
• „Într-o căsnicie, acuplarea trebuie să fie modestă şi prudentă. Trebuie să faci dragoste cu soţia cât mai puţin şi doar cât e strict necesar. Să-ţi tratezi soţia ca pe o amantă înseamnă să te uşurezi în capelă înainte de liturghie.” (Michel de Montaigne) 
• „Pentru a avea în chip durabil drept la dragostea tinerei tale soţii, este necesar să nu te subestimezi în faţa ei; trebuie de asemenea ca intimitatea conjugală să nu ştirbească cu nimic drăgălăşenia şi respectul pe care i le-ai arătat mai înainte de a o conduce în faţa altarului; de asemenea, să nu te comporţi prosteşte, asemenea unui sclav, incapabil de a o corija; nici să te porţi ca un despot dojenind-o cu asprime.” (Silvio Pellico) 
• „Cel căsătorit, atunci când nu preţuieşte şi nu lucrează fecioria duhului (curăţia inimii), nu trăieşte bine nici ca om căsătorit, deoarece viaţa în căsătorie se hrăneşte din această curăţie a inimii.” (Părintele Sofronie) 
• „Cinstea este sufletul armoniei conjugale.” (Denis Ivanovici Fonvizin) 
• „În adevăr, într-o căsnicie când şi bărbatul şi femeia duc o viaţă laborioasă, când n-au imaginaţia bolnavă, când toată vremea sunt cu treabă, când caută o fericire curată în tovărăşia soţului în ceasurile de odihnă, niciodată astfel de soţi nu se vor dezgusta unul de altul.” (Garabet Ibrăileanu)
• „Tineri căsătoriţi! Intraţi în camera nupţială ca într-un templu în care se aduce prinos Naturii; plăcerile voastre trebuie să aibă ceva religios.” (Pitagora)

Nu uita niciodată de ce te-ai căsătorit: de prea multă dragoste, nu-i așa? Ține minte acest lucru în fiecare zi, și continuă să dăruiești dragostea ta celui pe care l-ai ales pentru o viață înainte. Dăruiește tot ce ai mai frumos în tine! Dragostea, blîndețea, repectul, înțelegerea, bunătatea, dar și simțul umorului, sunt doar cîteva dintre calitățile care îl bucură pe cel de lîngă tine. 

• „Cel mai bun dintre voi este cel mai bun faţă de soţia sa.” (Mohamed) 
• „Cineva povesti unui filozof toate calităţile soţiei sale; frumuseţe, spirit..., educaţie. Şi filozoful, la fiecare nouă calitate, scria cîte un zero. În fine, soţul adaugă că ea are o fire blîndă; atunci filozoful puse unitatea înaintea acestor zerouri, care numai aşa primiră o imensă valoare.” (Cesare Cantu) 
• „Împrăştie iubire oriunde mergi: în primul rând în casa ta. Oferă dragoste copiilor, soţiei sau soţului, vecinului.” (Maica Tereza) 
• „Femeie măritată! Să ţii la soţul tău ca frunza la copac; asemenea ei să nu te desprinzi de jumătatea ta, decât la moarte.” (Pitagora) 
• „Fericirea în căsnicie nu se întemeiază atât pe însuşiri strălucitoare şi pe avere, cât pe preţuirea reciprocă.” (Balzac)
• „În spatele fiecărei căsnicii lungi stă o soţie răbdătoare.” (Ephraim Kishon) 
• „Încurajarea şi susţinerea soţului este una dintre calităţile soţiei perfecte ce au rămas neschimbate de pe vremea bunicii.” (Gabriel Branea) 
• „Înţelepciunea la soţ şi răbdarea la soţie e ceea ce asigură linişte într-o căsnicie.” (proverb belgian) 
• „Soţia ideală este cea care îşi susţine bărbatul în situaţiile critice, atunci când se află în momente de cumpănă, ajutându-l să le depăşească cum poate ea mai bine.” (autor necunoscut/anonim) 
• „Un soţ iubitor -şi răbdător- către soţia care se pregăteşte să meargă la cumpărături: să nu întârzii mai mult de zece ani... ” (Mihail Mataringa)

Nu lăsa dragostea care îți înfierbînta pieptul pe vremuri să se transforme în obișnuință și nu aduce în familie necazurile de la serviciu sau nemulțumirile din relația cu persoanele cu care ai de face. Obișnuința nu mai este dragoste, ci lașitatea de a recunoaște că dragoste nu mai e. Obișnuința apare atunci cînd uiți că te-ai căsătorit ca să iubești non-stop, și cînd conviețuirea nu mai are darmecul de altă dată. Cînd te-ai căsătorit, numai obișnuință în viața de familie nu ți-ai dorit, așa că nu-i da voie să se cuibărească în casa ta! Ai vrut o poveste de dragoste, deci - continu-o!  

• „Căsnicia trebuie să lupte fără încetare împotriva unui monstru care înghite totul: obişnuinţa.” (Balzac) 
• „Dacă soţia dă telefon soţului la serviciu, acesta să nu-i răspundă răstit: "Lasă-mă, n-am timp acum!", vorbindu-i cu asprime. Ci să-i spună: "Iubito, am treabă acum, însă te voi suna eu puţin mai târziu". Când soţia va înţelege şi se va convinge că soţul o iubeşte, atunci devine de bunăvoie aşternut picioarelor lui, gata de orice jertfă.” (Părintele Iosif Vatopedinul)

Nu încetați să petreceți timpul împreună, deși la prima vedere, împreună dormiți și împreună trăiți. Armonia în viața conjugală depinde de cît de mult timp petreceți împreună. Odată căsătoriți, nu trebuie să vă relaxați, gîndindu-vă că locuind sub același acoperiș și dormind într-un așternut veți fi mereu alături. Alături trebuie să fie și sufletele, nu doar trupurile. Iar pentru asta, încercați să faceți cît mai multe lucruri împreună. 

• „Este bine ca soţul şi soţia să se roage în fiecare seară împreună.” (Joseph Murphy) 
• „Dimineaţa, când vă treziţi, încredinţaţi voinţei şi înţelepciunii divine toate acţiunile pe care le veţi face în acea zi. Trimiteţi gânduri de pace, armonie şi iubire soţului sau soţiei, celorlalţi membrii al familiei, tuturor fiinţelor din această lume.” (Joseph Murphy) 
• „În căsnicie, luaţi exemplu la turturele. Şi la bine şi la rău, soţii sunt întotdeauna alături.” (Tudor Muşatescu) 
• „În fiecare an să aveţi o zi de sărbătoare numită "pacea familiei". În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului.” (Pitagora) 
• „Scopul unei căsătorii nu este să gândeşti la fel, ci să gândeşti împreună.” (Robert C. Dodds) 
• „Relaţia dintre soţ si soţie trebuie să fie una de apropiată prietenie.” (B.R. Ambedkar)

Nu subestima importanța jumătății feminine în familia ta. Ai ales-o ca să-ți fie prietenă, complice și amantă. Ea merită, deci, mai mult decît crezi. Ascult-o, și nu o umili. Ești soțul ei pentru a o iubi, și pentru a o apăra, și nicidecum pentru altceva! 

• „Bine este să asculţi şi sfatul unei neveste.” (proverb românesc) 
• „Îndrumă-ţi soţia din prima zi.” (proverbe japonez)
• „Niciun bărbat nu reuşeşte fără o femeie pricepută în spatele lui. Fie soţie, fie mamă; dacă sunt ambele, el este binecuvântat cu adevărat.” (Harold MacMillan) 
• „Soţul n-ar trebui să pomenească de fete frumoase în prezenţa soţiei.” (proverb cambodgian) 
• „Un bărbat înţelept nu îşi contrazice nevasta. El aşteaptă până o face ea singură.” (Humphrey Bogart) 
• „Nu-ţi certa soţia decât dacă copiii nu sunt de faţă.” (Pitagora) 
• „Niciodată nu trebuie ca soţul să-i facă observaţie soţiei în prezenţa altora, pentru că de multe ori, din egoism, soţii îşi mustră soţiile mai ales în prezenţa propriilor rude.” (Părintele Iosif Vatopedinul)
• „Nu ridica niciodată mâna asupra nevestei tale când eşti mânios. Cel ce-şi loveşte femeia, se loveşte pe sine.” (Pitagora) 
• „Pentru a evita confuziile şi regretele, întotdeuna consultaţi soţia, înainte de a începe un flirt.” (E.W. Howe)
• „Pentru a mentine o sotie fericita sunt necesare numai doua lucruri : sa o lasi sa creada ca face asa cum vrea si sa o lasi sa faca asa cum vrea.” (Lyndon B. Johnson)
• „Un bărbat care întreţine sentimente de ostilitate şi mânie faţă de soţie, o înşeală practic pe aceasta, deoarece încalcă promisiunile făcute la căsătorie, acelea de a o iubi şi respecta toată viaţa.” (Joseph Murphy) 
• „Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească "butonul" de îmblânzire a soţiei.” (Părintele Iosif Vatopedinul) 
• „Soţiei nu trebuie să-i ascundeţi nimic, pentru că va veni vremea când veţi fi descoperiţi. Să-i spuneţi totul şi să vă consultaţi cu ea în toate. Nu e bine ca soţia să afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi, ori de la prieteni.” (Părintele Iosif Vatopedinul)
• „Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei. Dacă va face asta, va avea parte de o atitudine netulburată şi armonioasă din partea soţiei, care, de multe ori este mai binevoitoare şi mai jertfelnică, dar alteori, în faţa unor evenimente neînsemnate, se descurajează şi se teme.” (Părintele Iosif Vatopedinul)
• „Soţul care-şi iubeşte cu adevărat soţia nu va face şi nu va acţiona cu nimic împotriva ei, nici prin vorbe, nici prin acţiuni. Iubirea veritabilă nu înşeală niciodată.” (Joseph Murphy) 
• „Cea mai mare responsabilitate pentru orice rău care intervine în căsătorie o au bărbaţii, deoarece nu îşi manifestă dragostea faţă de soţiile lor. Iubesc femeile, dar, din nefericire, nu pe ale lor. Aceasta este rădăcina răutăţii. Atunci apar gelozia şi bănuiala.” (Părintele Iosif Vatopedinul)

Nu înceta să lucrezi asupra ta, și să îți bucuri șoțul, demonstrîndu-i că ești o soție perfectă 

• „Ca orice femeie, soţia perfectă adoră să primească complimente din partea soţului, dar nu devine deprimată pe loc atunci când se aşteaptă să le primească, iar soţul nu observă coafura nouă sau silueta sexy, obţinută cu multă muncă.” (Gabriel Branea)
• „Dacă trebuie ca soţiile să facă ceva pentru a le place soţilor, aceasta este împodobirea sufletului, nu împodobirea trupului spre pierzanie. Nu atât înfăţişarea îi face iubitori pe soţi, cât cuminţenia, bunătatea, gingăşia şi hotărârea de a-şi da viaţa pentru bărbat.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
• „Trebuie foarte mult să îl admiri. Multe femei, în nebunia asta a vieţii, uită să îşi admire soţii şi e foarte important.” (Andreea Esca)
• „Femeia care ştie să aprecieze calităţile soţului şi să nu-l facă niciodată să se simtă inadecvat cu privire la micile defecte are una dintre cele mai importante calităţi la o soţie perfectă.” (Gabriel Branea)

Nu lăsa certurile și neînțelegerile să îți mistuie căsnicia. Nu cumva să îndrăznești să lași mînile în jos, chiar dacă ai impresia că se apropie un punct mare și gras. Cu iubire, înțelegere și străduință, veți putea pune un punct și o virgulă, iar viața împreună va fi ca în filme. 

• „Ca să aveţi o căsnicie fericită, soţ şi soţie, luaţi aminte la armonia ce există între cauză şi efect.” (Pitagora)
• „În fiecare căsătorie mai veche de două săptămâni, există motive pentru divorţ. Trucul este să găseşti şi să continui să găseşti motive pentru căsnicie.” (Robert Anderson)
• „Multe mariaje ar merge mai bine dacă soţul şi soţia ar înţelege cu claritate că sunt de aceeaşi parte a baricadei.” (Zig Ziglar)
• „O rochie care se închide la spate cu un fermoar va aduce întotdeauna împreună un soţ şi o soţie.” (James H. Boren) 
• „Trebuie să crezi în căsătorie precum în nemurirea sufletului.” (Balzac) 
• „Orice problemă dintre soţ şi soţie se poate rezolva dacă cei doi folosesc în mod constructiv problemele mentalului.” (Joseph Murphy) 
• „Toate cuplurile casatorite ar trebuie sa invete arta razboiului la fel de bine ca pe cea a dragostei.Un razboi adevarat este obiectiv si onest , niciodata crud sau inselator.Un razboi adevarat este sanatos si constructiv , si aduce in casatorie principiul egalitatii partenerilor.” (Ann Landers) 
• „Este bine ca fiecare dintre soţi să evite a scoate în evidenţă toate micile greşeli ale celuilalt şi în loc de aceasta să fie plini de atenţie şi de răbdare, folosindu-se de toate celelalte calităţi minunate care se ascund în sufletul lor.” (Joseph Murphy) 
• „Între căsătoriţi să nu existe duşmănie care să depăşească o noapte.” (proverb chinezesc) 
• „Între soţi, mândria trebuie lăsată la uşa anticamerei.” (Balzac) 
• „Părăseşte-ţi nevasta dacă nu poţi trăi cu ea; dar nu te despărţi de ea ca să iei o alta. Înţeleptul nu-şi schimbă femeia.” (Pitagora)

Iar ca la ultima sută de metri nu pot să îți spun decît asta: 

• „Marele secret al unei căsătorii reuşite este să tratezi toate dezastrele ca pe nişte incidente şi niciun incident ca pe un dezastru.” (Harold George Nicolson)

Pizza Porcini

Ingrediente pentru 3 bucăți: 

• aluat pentru pizza - 250 g, 
• sare - 2 g, 
• cașcaval Mozarella - 200 g, 
• ciuperci albe - 100 g, 
• ulei de măsline - 10 ml. 

Mod de preparare: 

Ciupercile albe se spală cu atenție de nisip și de pămînt. Apoi se curăță, se spală din nou, se usucă, după care se fierb cîteva minute în apă sărată clocotindă.

Cum să prepari aluatul pentru adevărata pizza italiană vezi aici.

Aluatul pentru pizza se întinde în forma unei clătite rotunde. Se presoară cașcavalul Mozarella dat prin răzătoare, după care, se împrăștie uniform ciupercile tăiate.

Pizza se coace într-un cuptor special, la temperatura de 400 de grade.

Scoasă din cuptor, pizza se împarte în opt părți, iar marginile acesteia se ung cu ulei de măsline.

Poftă bună! 

Monumente funerare deosebite: Statuia lui Victor Noir

Victor Noir s-a născut în 1848, la 27 iulie în Attigny, Franța, și s-a stins din viață la Paris, în ziua de 11 ianuarie 1870. A fost un jurnalist francez, devenit renumit pentru felul în care a murit, și consecințele politice ale morții sale. Mormîntul său, aflat în cimitirul Père Lachaise de la Paris a devenit, ulterior, un simbol al fertilității. 

Victor Noir a fost fiul unui cizmar evreu care se convertise la catolicism. Adevăratul său nume este Yvan Somon, alegîndu-și pseudonimul Victor Noir după numele de fată al mamei sale. 

În decembrie 1869, între două ziare din Corsica, radicalul „La Revanche” și loialistul  „L'Avenir”, a izbucnit un conflict. Prințul Pierre Bonaparte, strănepotul lui Napoleon I și vărul împăratului de atunci, Napoleon al III-lea, ca rezultat al publicării unor articole prin care era defăimat Napoleon Bonaparte I, a scris o scrisoare redacției ziarului loialist  „L'Avenir”, publicată la 30 decembrie, prin care declara că echipa din redacția ziarului „La Revanche” este formată doar din niște lași și trădători. Iar la 9 ianuarie 1870, a scris încă una, prin care își manifesta indignarea cu privire la insultarea sa și a rudelor sale, astfel, încercînd să apere bunul renume al familiei. În aceasta, el îl provoacă pe Grousset, șeful redacției la un duel, care, la rîndul său, i-a trimis pe secunzii săi, Victor Noir și Ulrich de Fonvielle, cu scopul de a stabili condițiile duelului cu Pierre Bonaparte. Contrar obiceiurilor, aceștia s-au prezentat direct prințului Bonaparte, și nu făcură legătura cu secunzii lui. Fiecare dintre aceștia purta cîte un revolver, iar în momentul în care cei doi îi înmînară lui Bonaparte scrisoarea lui Grousset, din spusele lui De Fonvielle, prințul îl pălmui pe Victor Noir, apoi îl împușcă mortal. Versiunea acceptată de căte instanța de judecată a fost, în schimb, cea a lui Pierre Bonaparte, potrivit căruia Noir l-a agresat primul pe prinț, iar acesta doar s-a apărat de agresorul său. 

După moartea lui Noir, a urmat un protest public, și mai bine de 100.000 de oameni s-au alăturat procesului funerar al lui Noir, la un cimitir din Neuilly. Împăratul își pierdu din popularitate, iar alte acțiuni ulterioare au dus la războiul franco-prus, din care a rezultat răsturnarea împăratului la 4 septembrie 1870. Iar peste 20 de ani, în 1891, ca urmare a înființării celei de-a treia Republici franceze, corpul neînsuflețit al lui Noir a fost mutat cimitirul Père Lachaise de la Paris. 

Mormîntul său este marcat de un monument de bronz în mărime naturală, sculptat de către Jules Dalou. Noir este reprezentat într-un stil realist, ca și cum tocmai a căzut pe stradă. 

  

Sculptura are o protuberanță pronunțată în pantaloni, ceea ce a făcut-o populară în rîndul femeilor care vizitează acest cimitir. Legenda spune că plasarea unei flori în pălăria jurnalostului, după sărutarea acestuia pe buze și atingerea zonei genitale sporește fertilitatea, aduce o viață sexuală fericită sau, potrivit altei versiuni, aduce un soț timp de un an. Existența acestui mit, se explică prin faptul că anumite părți ale sculpturii au un luciu deosebit. 

În 2004, pentru a descuraja oamenii superstițioși să atingă statuia, în jurul statuii lui Noir a fost ridicat un gard. Cu toate acestea, la scurt timp, din cauza protestelor populației feminine de la Paris, acesta a fost desființat. 

Publicitatea ta!

Aici aveți cele mai bune prețuri pentru amplasarea anunțurilor și bannerelor dvs. publicitare. În cazul comenzilor pe termen lung, puteți beneficia și de reduceri!

Prin intermediul unui e-mail sau a unui apel telefonic, ne putem înțelege cu privire la:

• tipul publicității (articol publicitar (scris de mine sau de dvs.), recomandări în cadrul unui articol existent, banner, link în bara laterală)
• prețurile per săptămînă/lună/an, 
• dimensiunile bannerului, 
• locul amplasării bannerului pe site.  

Dragostea din cimitire: Femeia legată

Soția lui Archibald Yates, dezgolită și legată. Florida, SUA.

Key West a fost întotdeauna considerat ca fiind un oraș ciudat, iar cei care au aruncat o privire în cimitirul orașului s-au convins că așa și este. La mormîntul lui Archibald Yates, care a trăit între 1911 și 1966, se află o femeie dezbrăcată, cu trupul plin de grația tinereții, cu mînile la spate legate delicat la încheieturi, cu capul lăsat pe spate, și privind în largul nemărginit al cerului. Deși cu mînile legate, pe fața sa se citește extazul, iar în afară de faptul că are ochii închiși, trăsăturile feței nu sunt foarte clare. La prima vedere, puteți avea impresia că timpul nu își lasă amprenetele decît pe tenul unei femei vii în toată puterea cuvîntului, se poate observa că soarele și timpul nu au miluit nici această statuie. 

Zvonurile de pe meleaguri povestesc că Archibald Yates a avut mereu un simț al umorului interesant. Înainte de moarte, Archibald a cerut ca deasupra mormîntului său să fie înălțată sculptura soției sale nude. Magdalena Yates a îndeplinit ultima dorință a decedatului său soț, iar statuia este cunoscută sub numele de „Femeia legată”. Ulterior, Magdalena a fost îngropată alături de bărbatul său. 

În cartea „The Florida Keys: A History and a Guide”, autorul Joy Williams a declarat că soția lui Archibald, cu siguranță, nu a fost niciodată un înger, iar postura sa sugerează altceva decît durere, dar Archibald John Yates Sheldon într-adevăr, într-adevăr a vrut-o pe mormîntul său. Cu toate acestea, în cartea lui Joy Williams nu este explicat de ce femeia are mînile legate la spate, iar dezvăluirea acestui mister este împiedicată de timp. 

                                           

Continuarea articolului este aici. 

Rodia culeasă de la balcon

Astăzi cultivarea pomilor fructiferi exotici în condiții casnice nu mai este demult o noutate. Unul dintre fructele care ar putea crește și pe pervazurile voastre este rodia. Rodia crește minunat în condiții casnice, și chiar poate face fructe. 

Pentru început, scoateți sîmburele din fruct, și curățați-l de partea moale și comestibilă. Puneți sîmburele într-un pahar transparent de unică folosință, umplut cu pămînt. Acoperiți paharul cu un borcan de sticlă, și puneți-l la loc cald. 

După apariția primilor muguri, care are loc aproximativ la 2-3 săptămîni de la cultivare, luați borcanul și puneți paharul pe pervazul însorit. Atunci cînd rădăcinile se vor împleti prin tot pămîntul din pahar, planta se mută într-un ghiveci nu prea mare. Un pom de rodii matur crește bine și face fructe într-un vas cu volumul de 3 litri. La fund, puteți aranja un dezumidificator sau absorbant de umezeală natural (precum pietrele de argilă expanată), iar deasupra, amestec de humus, turbă și nisip. 

Dați-i pomului forma unui copac nu prea mare, cu 5 - 6 crengi. Eliminați toate firele de rădăcină care cresc în plus. 

Udați pomul des și bine, iar la fiecare două săptămîni adăugați și îngrășăminte. În timpul verii, scoateți pomul afară (sau, măcar la balcon), iar toamna readuceți-l în casă, unde el va pierde frunzele și se va pregăti de venirea iernii. În perioada aceasta, reduceți cantitatea de apă pentru hidratarea pomului. 

Peste cîțiva anișori, planta vă va bucura cu primele flori, iar apoi cu fructe mici, care se vor coace aproximativ peste 6 luni! 

Dragostea din cimitire: Mama fără copii

Mamă a șase copii. Buzău, România.

În cimitirul Dumbrava din România se află monumentul funerar al unei mame, despre care se pune că a murit plîngînd, după ce, în Ajunul Crăciunului, își pierduse toți cei șase copii ai săi. Nimeni nu știe cu exactitate circumstanțele. Unii spun că s-au otrăvit cu ciuperci, alții – că au făcut febră și că nici un remediu medical nu își făcuse efectul. Unii cred că au suferit un teribil accident rutier, alții cred că este vorba despre un blestem. Unii spun că tatăl își omorîse familia cu bestialitate, alții spun că tatăl a fost acela care, îndurerat de pierderea familiei, a ridicat acest monument în memoria lor. În lipsa unor informații scrise, monumentul lasă loc pentru interpretări. Cert este, însă, un singur fapt: cîtă dragoste și durere a rămas în sufletul celor ce i-au îngropat?

Deși monumentul este atît de vechi, încît a fost cumpărat de alte persoane, acesta nu a reușit să fie demolat. Au fost cîteva încercări de a-l distruge, însă se povestește că acesta are legături cu ceva paranormal, și asta deoarece după doar cîteva lovituri de tîrnăcop, muncitorii începeau să audă voci de copii plîngînd. Ba, mai mult, se spune că și în zilele noastre, în zilele liniștite, glasurile copiilor sau cîntece de leagăn încă se mai aud. 

Începutul articolului e aici. 

Dragostea din cimitire: Adormită

Adormită. Victoria, Australia.

La mormîntul lui Laurence Matheson, decedat în 1987, la doar 57 de ani, stă un monument funerar ce reprezintă o femeie dezgolită, culcată pe lespede. Este o sculptură în marmură, numită „Adormită” pentru realizarea căreia, văduva lui Laurence „Laurie” Matheson, Christina Matheson, s-a adresat artistului Peter Schipperheyn.

Christina și-a dorit un memorial de mărime naturală și nu a analizat candidatura altor sculptori pentru realizarea acestuia, deoarece soțul ei îl cunoscuse personal pe Peter cu cîțiva ani în urmă, atunci cînd a comandat la Peter Schipperheyn prima lucrare a acestuia de mărime naturală, schimbîndu-i cursul vieții profesionale. Văduva a hotărît să pună la mormîntul soțului acest monument cu scopul de a-și exprima dragostea nemuritoare pe care o simțea pentru decedat.

Monumentul funerar unic prin stilul său se află în cimitirul australian „Mount Macedon” din Victoria. 

Continuarea articolului e aici. 

Dragostea din cimitire: Sărutul

Sărutul morții. Paris, Franța.

Monumentul „Sărutul”, din cimitirul Montparnasse de la Paris, sculptat de Constantin Brîncuși, tăinuiește o iubire tragică. Această sculptură funerară este cea mai căutată și vizitată dintre pietrele funerare din cimitirul Montparnasse. Acesta se înalță pe mormîntul unei tinere de neam rusesc. Astăzi cu greu se mai observă numele, gravat cu caractere chirilice: Taniușa Racevskaia.

Povestea de iubire devenită pricina morții pentru tînăra studentă de numai 23 de ani a devenit nemuritoare datorită acestei operei de artă.

Tatiana se îndrăgostise nebunește, de Solomon Basile Marbe, unul dintre prietenii sculptorului Brîncuși. Dar, pe 22 noiembrie 1910, aceasta se sinucide, din prea multă dragoste pentru acesta. Se spune că ar fi fost însărcinată, dar nimeni nu ar fi trebuit să afle despre existența rodului iubirii lor.

Solomon profită de faptul că familia tinerei dorea să-i înalțe un monument, și își rugase prietenul să lucreze asupra pietrei funerare a Tatianei. Tema sărutului se regăsea deja în atelierul lui Brîncuși într-o variantă din 1907, însă nu avea decît 28 de cm înălțime, și nu reprezenta decît o parte din ceea ce își dorea să realizeze pentru Tatiana. Sculptura de la căpătîiul tinerei este de trei ori mai înaltă decît varianta din 1907.

Deși familia tinerei refuzase instalarea acestui monument, pe motiv că își doreau să vadă bustul fetei ridicat la mormîntul acesteia, și nu o sculptură de acest gen, sculptorul a refuzat înlocuirea monumentului, care a adus faimă cimitirului Montparnasse de la Paris.

 

Continuarea articolului e aici. 

Dragostea din cimitire: Rugăciunea

Rugăciunea. Buzău, România.

La începutul secolului trecut, în tîrgul Buzăului răsuna o impresionantă poveste de dragoste, născută între Eliza, fiica lui Nicolae Seceleanu, un mare moșier, și Petre Stănescu, un tînăr avocat. Tinerii au luptat mult pentru a obține binecuvîntarea părinților, iar atunci cînd, în sfîrșit, au primit-o, credeau că vor trăi fericiți pînă la adînci bătrîneți. Însă, nu a fost să fie. 

După numai cinci luni de la căsătorie, Petre a murit, în 1907, la vîrsta de numai 31 de ani. Profund îndurerată, Eliza vrea să cinstească memoria soțului ei printr-un monument funerar executat la comandă. Adresîndu-se mai întîi la unul dintre cei mai mari sculptori din Europa, este refuzată, din lipsă de timp. Îi este recomandat, însă, Constantin Brîncuși.

Pentru femeia care își plîngea dragostea, sculptorul își imaginează un trup gol, dar plin de durere: îngenuncheat și cu mînile duse la piept. Pentru această „Rugăciune”, Brîncuși primește de la Eliza 7.500 de lei, în aur. După aproape 50 de ani, Muzeul de Artă al României a cumpărat de la Eliza monumentul cu 70.000 de lei. O replică, mai întîi din piatră, apoi din bronz, a fost pusă din nou la căpătîiul iubitului soț.

În 1996, lucrarea a fost furată, dar recuperată doi ani mai tîrziu. Hoțul, însă, nu s-a astîmpărat, și în 2005, monumentul dispare din nou. De data aceasta – fără urmă.

Cu ajutorul unor donații, adunate în cadrul unui spectacol caritabil, a fost realizată o nouă replică autorizată, care a costat 40.000 de lei românești.

Continuarea articolului e aici. 

Dragostea din cimitire: Fernand Arbelot și fața văduvei sale

Fernand Arbelot cu fața văduvei sale între palme. Paris, Franța. 

Acesta este mormîntul muzicianului și actorului Fernand Arbelot, și se află în cimitirul „Pere Lachaise”, la Paris. Monumentul său funerar îl reprezintă pe acesta ținînd între mîni fața soției sale, deoarece ultima sa dorință a fost să privească fața soției o veșnicie. Văduva a încercat să îi îndeplinească dorința.

Monumentul a fost construit de către sculptorul belgian Adolphe Wansart în 1946.  

 Continuarea articolului e aici. 

Dragostea din cimitire: Cavoul soției lui Jonathan Reed

Jonathan Reed și viața cu soția moartă. Brooklyn, New York.

Mausoleul Reed a fost construit în cimitirul „Evergreens Cemetery” din estul New York-ului în 1893, atunci cînd Mary Reed a murit. 

Deoarece nu îi venea a crede că soția sa este moartă și nu putea să se despartă de ea, Jonathan Reed, a adus în mormîntul acesteia toate lucrurile personale ale soției. Apoi, hotărînd să se mute cu traiul în mormîntul acesteia, construise o sobă de lemne pentru încălzire și aduse cîteva piese de mobilier. Nu uită, însă, de papagal. 

Reed a locuit mai bine de 10 ani în mormîntul soției și murit în 1905, cînd fu, în sfîrșit, îngropat alături de soția sa. 

Continuarea articolului e aici. 

Dragostea din cimitire: Mormîntul cu mîni mici

Mormîntul cu mîni mici. Roermond, Olanda.

În orășelul olandez Roermond, o poveste de dragoste care a început acum mai bine de 150 de ani în urmă continuă să dăinuie. În 1842, JWC van Gorkum, un colonel din cadrul cavaleriei olandeze, s-a căsătorit cu femeia pe care o iubea la nebunie, Jonkvrouwe van Aefferden. El era protestant, iar ea – catolică. Mulți au încercat să îi convingă să se mai gîndească, să se răzgîndească, însă tinerii ai ales să rămînă împreună.

În 1880 colonelul a murit, și, conform tradiției, a fost înmormîntat în partea protestantă a cimitirului, care era delimitată printr-un gard înalt de partea catolică. De la înmormîntarea soțului, văduva începu să se pregătească de momentul în care va fi din nou alături de iubirea vieții sale. În loc să aleagă a fi înmormîntată alături de familia și rudele sale, aceasta a optat pentru un loc în cimitirul catolic, dar în imediata apropiere de mormîntul colonelului. Tot ce avea să îi mai despartă era un gard. Așa că femeia a ridicat cîte un monument de ambele părți ale gardului, dar mai înalte decît acesta, unite între ele printr-o strîngere de mînă. 

 

Atunci cînd și femeia a trecut în lumea celor fericiți, aceasta fu înmormîntată în locul pe care și-l pregătise încă din timpul vieții cu atîta migală.

Astăzi acest monument se numește „Mormîntul cu mîni mici” (Het graf met de handjes) și continuă să amintească tuturor o poveste de dragoste care nu s-a sfîrșit nici dincolo de moarte. 

Continuarea articolului e aici.